UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918" ALBA IULIA

FacultATEA de Istorie şi Filologie

Departamentul de Filologie

Centrul de Cercetări Filologice şi Dialog Multicultural

Centrul de Cercetare şi Inovare în Educaţia Lingvistică

Centrul de Cercetare a Imaginarului Speculum

 

organizează

 

SESIUNEA  ŞTIINŢIFICĂ INTERNAŢIONALĂ

 

Dialogul culturilor între tradiţie şi modernitate

 

Ediţia a XVI-a

 

Alba Iulia, 13-14 iunie 2014

 

Axe tematice propuse:

• Raporturi, conexiuni, interferenţe culturale în spaţiul european, în sincronie şi diacronie
• Studii culturale
• Discurs, limbaj, comunicare
• Traductologie şi interpretariat
• Didactica disciplinelor filologice: perspective moderne în învăţămăntul preuniversitar şi universitar
• Non-spaţiul şi literatura

 

     În lucrarea sa, Non-Lieux, introduction à une anthropologie de la surmodernité, Marc Augé prezintă non-spaţiul - reprezentat în viziunea sa de mijloacele de transport, hipermarketurile, mallurile, marile lanţuri hoteliere, internetul, chiar etc. - ca un loc în care oamenii nu interacţionează, în care omul nu ajunge să trăiască şi să se identifice cu el însuşi. Marco Lazzari în studiile sale legate de integrarea imigranţilor în societate (The role of social networking services to shape the double virtual citizenship of young immigrants in Italy) completează ideea cu faptul că aceste non-spaţii nu sunt doar locuri ale unor întălniri întămplătoare, ci efectiv locaţii de socializare, în care se pot lega prietenii, în special între tineri (adulţii se arată mai conservatori, mai ales că mallurile, spre exemplu, de obicei sînt plasate în afare centrlor urbane, accesul fiind condiţionat, deci). În plus, se pare că tinerii se folosesc de tehnologiile telecomunicaţionale pentru a-şi menţine legăturile cu spaţiul originar, dar şi pentru a-şi găsi prieteni împreună cu care să ridice punţi între diferite culturi, sau pe care, în condiţiile în care nu-i vor întîlni vreodată, să-i folosească pentru confesiuni. În acest sens, ideea de „non-spaţiu" e susceptibilă să ofere răspunsuri nu doar în ceea ce priveşte procesul de uniformizare, de massificare, ci mai ales cu privire la problematica apartenenţei şi identificării cu sine şi cu ceilalţi.

 

     Abordarea conştiinţei şi a subiectivităţii în termenii topologici ai spaţiului de tranzit, revelă plasarea sinelui profund, poate şi a „eu"-lui poetic, într-un punct în care individualitatea şi colectivitatea sînt suspendate, anulate, într-un non-spaţiu şi non-timp. Sinele profund, situat într-o astfel de zonă, este eliberat de constrăngeri şi limitări. În acest non-spaţiu eul se poate identifica cu ceea ce este (starea zen, a coincidenţei cu sine), originea fiinţei este plasată într-un non-spaţiu al vidului, dar un vid care este fondator şi structurant al plinului. Non-spaţiul este un fel de „zona albă" unde, conform teoriei reîncarnării, spiritele se adună pentru a se întrupa. Non-spaţiul nu se opune spaţiului ci este chiar condiţia sa de manifestare.

 

     Privit în această perspectivă, non-spaţiul - înţeles într-un sens mai larg ca zonă de întălnire a realului cu imaginarul, a experienţei concrete cu ficţiunea - devine condiţia de manifestare a spaţiului „antropologic" (în sensul lui Augé), atăt la nivelul conştiinţei, căt şi la cel al realului, în care non-spaţiul nu e doar o formă de manifestare a anihilării, ci locul de coexistenţă a singularităţii şi a apartenenţei la o colectivitate şi care poartă marca a ceea ce Edourd Glissant numea, dintr-o altă perspectivă „tout-monde". Tout-monde este universul nostru care s-a schimbat şi continuă să se schimbe prin viziunile pe care le avem de spre el, dar nu este un sistem închis de reflexii asupra universalităţii. Este un haos din care nu ni se propune să ieşim sau să-i găsim un sistem de organizare, ci să ne schimbăm odată cu el pentru a putea trăi în el şi a-l face viu. În acest topos ia naştere un limbaj nou, inversul discursului comun, locurile comune ne invită la creaţie poetică într-un nou imaginar a cărei istorii se întrepătrund, iar haosul poate fi vesel şi inventiv, cu condiţia ca să-l ştim descoperi.