Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia - Centrul de Cercetare a Imaginarului Speculum
 
Centrul de Cercetare a Imaginarului Speculum
Conferinţă 2010

 

A patra Sesiune de comunicari a Centrului de Cercetare a Imaginarului „Speculum"

De la corpul imaginat la corpul reprezentat

Alba Iulia, 26-27 martie 2010

 

     Este corpul o valoare culturală fundamentală ce poate fi pusă pe acelaşi plan cu spiritul sau este doar o unitate secundară ce îl reprezintă pe acesta din urmă la nivelul unei realităţi de moment? Dincolo de răspunsurile liniştitoare pe care instinctul nostru de conservare ne face să le căutăm, întrebarea aceasta are o motivaţie ontologică şi una culturală, conjuncturală.

 

     Preocuparea crescăndă a societăţii contemporane pentru corp vine din obsesia promovării excesive a plăcerilor fizice incluse în natura noastră primară, dar este în acelaşi timp un rezultat al descoperirilor ştiinţifice. Dorinţa cercetătorilor de a-i înţelege compoziţia şi funcţionarea în cele mai mici detalii este secondată de universul tehnologic care, pe lăngă portiţele pe care le deschide spre acest gen de cunoaştere, permite umanului un alt gen de raportare la univers. Astfel, legătura dintre absenţa şi prezenţa efectivă a umanului trece printr-o răsturnare totală în favoarea virtualităţii, corpul putănd să se se transformă într-o realitate imperceptibilă, delocalizată, ubicuă, ce funcţionează, la nevoie, prin intermediul propriilor simulacre şi marcaje culturale de recunoaştere. În mod paradoxal, tehnica este astfel cea care îl invită indirect pe om să refacă parcursul în sens invers faţă de cel din evul mediu occidental, de la ştiinţă la religie adică, în căutarea unei resituări în univers.

 

     Reprezentările corpului omenesc sunt, fireşte, în strănsă corelaţie cu specificul fiecărei epoci, fie că e vorba de literatură, artă, religie sau ştiinţă, situăndu-se sub semnul tipului de cunoaştere, al succesiunii etapelor temporale. Analiza imaginii corpului, aşa cum apare ea în literatură, artă sau religie ne conduce spre o definire a omului, a raportului ce se creează între exterior şi interior. Mai mult decăt atăt, în funcţie de condiţionările personale, în fiecare epocă, raportarea imaginarului corpului la literatură, artă, religie, ştiinţă, va fi supusă unor nuanţe ce depind de particularităţile celui care scrie, pictează ori sculptează, construieşte, se roagă, inventează. Ce caută fiinţa umană  prin modul în care îşi imaginează corpul? Un supliment, un instrument care s-o ajute să ducă în continuare fără piedici o viaţă comodă, să-şi îndeplinească dorinţele mai mult sau mai puţin primare ori un intermediar către lărgirea sferei personale şi ontologice?

 

     Iată cîteva întrebări la care suntem invitaţi să căutăm răspunsuri pentru următoarea conferinţă, cu largă deschidere spre interdisciplinaritate. Suntem invitaţi, prin urmare, să creăm, pornind de la o pagină scrisă, de la o reprezentare picturală, de la o sculptură sau de la o „maşină", un text care să devină el însuşi un corp „scris".  Prin elaborarea şi reelaborarea sa imaginară textul nostru va deveni şi el un substitutut al corpului care l-a produs dar şi o întălnire cu comunitatea imaginară care-l instituie, limba constituind avatarul mental ce fondează co-existenţa noastră socială.